Multi isi amintesc ca aici era un restaurant stralucit pe vremuri. Casa a stat multi ani in paragina.Am gasit foarte putine date despre ea. Parca au disparut manuscrisele prin care curge viata unei cladiri atat de impunatoare.
Ultima rumoare care circula este de bun augur: un om de afaceri constantean a preluat-o si o renoveaza. Se spune ca acum arata superb pe interior.
Este construita in stil renascentist italian in perioada 1895 - 1898 .Numele de Casa cu Lei provine de la cei patru lei care vegheaza cladirea cu demnitate inca.
Ce se mai stie - si preluam date dintr-o consemnare a unei doamne locatare Georgeta Rohart e ca a apartinut unui comerciant de cherestea, armean , Dircan Emirzian - pana in jurul anului 1930 si ca a gazduit centrala telefonica de executie a celor care lucrau la Canalul Dunarea - Marea Neagra.
De asemenea, Zambaccian precizeaza ca in copilaria lui, in acest imobil locuia un magistrat ce detinea o impresionanta colectie de arta. Dintr-o relatare a doamnei Doina Pauleanu - directoarea Muzeului de Arta Constanta - pentru un portal de stiri preluam informatia cum ca celebrul colectionar de arta roman, Krikor Zambaccian, si-a manifestat aici pentru prima oara dragostea lui pentru arta admirand de pe fereastra de afara interiorul si , intigrat, a conspirat cu femeia de serviciu ca sa poata intra.
Astfel a inceput pasiunea pentru frumos a celui ce avea sa devina cel mai mare colectionar de arta roman. Ah! Si am mai gasit o informatie: in 1921 edificiul a fost sediu de banca.
Cam atat despre Casa cu Lei de ieri si de azi. Ne va surprinde frumos "Casa cu lei" de maine?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu